Atlantida. Lumi pierdute.

Atlantida este o metaforă care a inspirat o cercetare a mai multor specialiști din muzeele din estul și centrul Europei și are ca temă dispariția unor comunități.

Suprafețe de apă ondulate, o clopotniță în câmpul arat, ziduri care ies din rădăcini, uși care se deschid în camere goale. Imaginile și obiectele din expoziție spun povești despre lumi pierdute.

Dispariția sau declinul continuu a mii de așezări europene face parte din seria de nenumărate traume și schimbări ale secolelor XX și XXI. Motivele din spatele depopulării și eradicării satelor sunt diverse, adesea înrădăcinate în cauze sociale, politice și, mai rar, naturale.

Istoria fiecărei așezări este diferită, diverse motive slăbindu-le rezistența sau ducând la dispariția lor. Soarta și strategiile de supraviețuire ale celor care s-au mutat sau încă locuiesc acolo, adesea luptându-se cu sărăcia și izolarea, sunt la fel de diverse. Ceea ce le unește poveștile este amintirea unei case pierdute și efortul de a păstra vie memoria unei lumi scufundate.

Acest proiect este despre ei și, de asemenea, pentru ei.

Traume și schimbări

Motivele dispariției așezărilor sunt numeroase și variază de la regiune la regiune și de la epocă la epocă.

Mii de așezări europene au dispărut din cauza războaielor, a mișcărilor de refugiați asociate și a deplasărilor forțate.

De asemenea, crearea de noi frontiere statale a dus la depopularea unor regiuni întregi.

Slăbirea acestor regiuni se datorează nu numai încetării relațiilor comerciale tradiționale și structurilor economice dezvoltate organic, ci și situației de securitate incerte.

Dispariția așezărilor mai mici pare adesea să fie determinată în primul rând de factori economici. Pierderea oportunităților de angajare și atragerea unei calități mai bune a vieții în orașele din jur inițiază o scădere a populației acestor așezări. În lipsa unei reprezentări sociale adecvate și a voinței politice, acest lucru poate crea un cerc vicios care duce la depopularea completă a satelor.

Este un fenomen frecvent ca așezările să fie desființate din cauza marilor proiecte industriale. Relocarea forțată a populației și demolarea clădirilor au loc adesea sub pretextul beneficiilor societale globale ale investiției.

Mai rar, dar așezările pot dispărea și din cauza fenomenelor meteorologice extreme cauzate de schimbările climatice.

Există un viitor?

În ultimii ani s-a discutat din ce în ce mai mult despre faptul că stilul de viață rural nu este neapărat un model obsolescent. Megatendințele secolului XXI ar putea readuce comunitățile rurale la zi. Conștientizarea ecologică și mișcările pentru sănătate, valoarea sporită a localității și cererea de comunități vii favorizează un stil de viață orientat spre natură și participarea la rețele comunitare transparente și funcționale.

Noile forme de muncă care au apărut ca urmare a digitalizării și a pandemiei, gândirea deschisă și inovatoare a unor comunități rurale, dezvoltarea de noi modele de aprovizionare și eforturile de reducere a izolării încetinesc în mod perceptibil, iar în unele cazuri chiar inversează, îmbătrânirea satelor.

Expoziția

Seria de expoziții prezintă douăzeci și trei de așezări dispărute sau pe cale de dispariție din peisajele Europei Centrale. În timpul pregătirii, cercetători din Ungaria, România, Serbia, Croația și Slovenia au vizitat satele sau fostele lor locații, au discutat cu foștii lor locuitori și au colectat povești, obiecte și fotografii.

Fotografiile actuale au fost realizate în primăvara anului 2024, în timpul unei călătorii de câteva mii de kilometri; la fel și înregistrările sonore care au servit drept bază pentru instalațiile sonore care însoțesc expozițiile.

Proiectul internațional își propune să atragă atenția asupra soartei unei populații europene de milioane de oameni defavorizați, cu o putere de lobby redusă.

Satele românești, Ada-Kaleh, Herepea, Lindenfeld și Geamăna, selectate pentru proiectul „Atlantida. Lumi mici” sunt prezentate de Muzeul Banatului Montan din Reșița.

Insula Ada Kaleh a fost locuită predominant de musulmani. Mica insulă, cu aerul său oriental, clima blândă și vegetația frumoasă, este amintită cu emoție și astăzi. Insula a fost inundată în timpul construcției centralei hidroelectrice „Poarta de Fier”.

Herepea (jud. Mureș) este un exemplu al multor sate care se sting încet din cauza industrializării forțate anterioare, a locației izolate și a economiei slabe. Dar poveștile sale sunt unice.

La începutul secolului al XIX-lea, familiile vorbitoare de limbă germană s-au mutat din Boemia în pădurea virgină din Munții Semenic pentru a-și câștiga existența. În ciuda condițiilor dificile, Lindenfeld s-a dezvoltat într-o comunitate prosperă. În secolul al XX-lea, Lindenfeld a devenit din ce în ce mai izolat, generația tânără mutându-se în așezările mai mari din împrejurimi și mai târziu în Germania. Până în anii 1990, Lindenfeld era practic pustiu.

În 1976 a început planificarea unui proiect minier pentru exploatarea zăcămintelor de cupru din apropierea satului Geamăna. Datorită tehnologiei utilizate, mineritul a produs o cantitate mare de deșeuri sub formă de nămol poluat. Pe locul fostului sat a fost format un iaz de decantare. Populația a fost relocată pe măsură ce nămolul acoperea din ce în ce mai mult din peisajul satului.

Cercetătorii care participă la proiect

România
Dr. Lehel Peti, Institutul Român pentru Cercetarea Minorităților Naționale, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca
Imola Püsök, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Ungaria
Dr. Àron Bakos Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Muzeul de Etnografie, Budapesta
Dr. Judit Farkas, Univ. Pécs
Dr. Gábor Máté, Univ. Pécs

Cercetătorii care participă la proiect

România
Dr. Lehel Peti, Institutul Român pentru Cercetarea Minorităților Naționale, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Imola Püsök, Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Ungaria
Dr Àron Bakos Univ. Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, Muzeul de Etnografie, Budapesta
Dr. Judit Farkas, Univ. Pécs
Dr. Gábor Máté, Univ. Pécs

Croatia
Dr. Lidija Nikočević,  Ethnografic Museum of Istria
Dr. Ana Perinić Lewis, Institute for Migration and Ethnic Studies Zagreb
Dr. Lana Peternel, Institute for Social Research, Zagreb
Dr. Filip Škiljan, Institute for Migration and Ethnic Studies Zagreb

Serbia
Milka Ljuboja, Museum of Danube Swabians, Sombor
Lidija Sekulič, Citymuseum Sombor
Dr. Àgnes Òzer, Novi Sad

Slovenia
Dr. Neža Čebron-Lipovec University of Primorska
Dr. Anja Moric, Scientific Research Centre of Slovenian Academy of Sciences and Arts, Univ. of Ljubljana, Putscherle Institute NGO

Germany
Leni Perenčević, University Freiburg
Andrea Vándor, Head of the KOMSOE at the Museum of European Cultures, Berlin

Managers and staff of the museums participating in the project

Romania
Dr. Livia Magina, Banat Highland Museum, Reşiţa

Hungary
Burján István, Janus Pannonius Múzeum, Pécs

Croatia
Katarina Dimšić, Museum of Slavonia, Eszék
Ivica Kipre, Dubrovnik Museums, Dubrovnik
Mirjana Margetić, Ethnografic Museum of Istria, Pazin
Vedrana Premuž Đipalo, Ethnographic Museum, Split
Jurica Sabol, Museums of Hrvatsko Zagorje, Kumrovec

Serbia
Milka Ljuboja, Museum of Danube Swabians, Zombor

Slovenia
Posavje Museum, Brežice

Germany
Tamas Szalay, Danube Swabian Central Museum, Ulm
Museum of European Cultures, Berlin