Obiectul lunii martie 2024

Vasul de tip askos de la Bocșa – Colțan

Cercetările arheologice au scos la lumină o varietate de obiecte ceramice a căror funcționalitate a fost stabilită prin prisma unor cercetări cu caracter pluridisciplinar. Studiile au relevat faptul că unele obiecte erau utilizate în practici rituale sau în contexte legate de viața spirituală a comunităților. Funcționalitatea vaselor dintr-un spațiu ritualic este foarte importantă, deoarece acestea pot furniza informații cu privire la ritualuri precum și reconstituirea unor aspecte legate de viața religioasă. Propunem, astfel, pentru obiectul lunii Martie un vas de tip askos, provenit de la Bocșa-Colțan, care este încadrat temporar perioadei de tranziție de la eneolitic la epoca bronzului, mai precis culturii Coțofeni.

Pe teritoriul țării noastre, de-a lungul evoluției culturii Coțofeni (3500 – 2500 î.Hr.) se dezvoltă în centrul și sudul Olteniei cu legături puternice din zona de sud de Dunăre și Munții Balcani; în nordul Olteniei și Transilvania (ornamentarea ceramicii folosea tehnica împunsăturilor succesive); în Banat, unde prezintă numeroase influențe Kostolac și Vučedol.

Așezarea Coțofeni din zona localității Bocșa este situată pe Dealul Colțan (la S-E de Bocșa Montană). Așezarea este situată pe versantul de Est a dealului, pe un platou întins, prezentând un sigur strat aparținând culturii Coțofeni. În cazul acestei așezări nu au fost realizate cercetări arheologice intruzive, materialul arheologic aflat în colecția muzeului provenind din cadrul cercetărilor de suprafață realizate pentru acest obiectiv arheologic.

În cadrul unei campanii de verificări perieghetice realizate pe suprafața așezării a fost identificat acest vas de tip askos. Acesta este realizat dintr-o pastă semifină, cu slip brun-roșcat cu pete cenușii, bine netezit și lustruit. Partea inferioară este bombată oblic, fund plat, gât cilindric cu marginea tăiată oblic și o toartă ce unește marginea gurii cu maxime rotunjite. Din punct de vedere decorativ, prezintă ornament șnuruit umplut cu culoare albă, cu motiv de linii paralele dispuse unghiular. Fiind o piesă descoperită în cercetări de suprafață, scoasă din contextul ei arheologic, nu putem fi categorici legat de cadrul de utilizarea obiectului. Însă pornind de la numeroasele analogii cu vase asemănătoare descoperite în complexe închise din așezări contemporane celei din punctul Colțan, putem discuta sub forma unei ipoteze, utilizarea acestui vas în contexte ritualice.

Unele vase foarte interesante, create special pentru ritualuri, și-au păstrat forma de-a lungul perioadelor istorice, precum vasele te tip askos. Prezența acestor vase în cadrul unei clădiri, asociate bineînțeles cu alte elemente (altărașe, statuete antropomorfe și zoomorfe etc.), poate fi un indicator al spațiului sacru al locuinței sau al așezări (în cazul unor clădiri cu caracter cultic: sanctuare). Pentru perioadele preistorice, aceste tipuri de obiecte sunt considerate ca fiind utilizate ca vase dedicate libațiilor. Acest act ritual constă în gustarea și apoi vărsarea unui lichid considerat sacru, ca omagiu adus divinităților. În perioadele preistorice, cercetările interdisciplinare au relevat faptul că existau o serie de lichide care erau utilizate în practici rituale, care reprezentau viață, prosperitate, fecunditate, precum: sânge, lichid seminal, lapte, etc.

Oprean Cristian

 

Bibliografie

LUCA Sabin Adrian,Descoperiri arheologice în Banatului românesc – Repertoriu, Ed. Altip, Sibiu, 2006, pp. 41-42.
GUMĂ Marian, SĂCĂRIN Caius, Descoperiri Coțofeni inedite de la Bocșa Montană – „Colțan” (județul Caraș-Severin), în Banatica, 6, Reșița, 1981, pp. 59-95.
KOVACS Adela, Despre vasele ritualice din sanctuarele neolitice sud-est europene, în Augvtia, 17-18, Arheologie, 2014, pp. 67-88.
FRÂNCULEASA Alin, Eneolithic zoomorphic vessels from Wallachia Subcarpathians, în Annales d Université Valahia Târgovişte Section d Archéologie et d Histoire, t. XIV, nr. 1,2012, pp. 59-72.
CIUGUDEAN Horia, Eneoliticul final în Transilvania și Banat: Cultura Coțofeni¸ Ed. Mirton, Timișoara, 2000.