Exponatul lunii noiembrie 2023 este o Fotografie reprezentând Casa Muncitorească din Reșița în a doua jumătate a secolului al XX-lea, hârtie foto, alb/negru, 17,5×12,5 cm.

Unul dintre cele mai reprezentative stabilimente cultural-cinematografice din arealul Reșiței interbelice, emblematic în special pentru segmentul muncitoresc, a fost Casa Muncitorească.

În 23 aprilie 1922, la inițiativa unui grup de muncitori reșițeni, ia ființă societatea pe acțiuni „Casa Muncitorească Reșițeană S.A.” cu sediul pe Bd. Regina Maria, nr. 23, având un capital social de 1.500.000 lei, pe o durată de 50 ani. În 29 aprilie 1941, sediul societății este relocat pe strada Carmen Sylva, nr. 44.

Scopul entității a fost acela de a construi un local dedicat activităților culturale, cu denumirea de Casa Muncitorească, care urma să se adreseze în special muncitorilor reșițeni. Locația imobilului era vizavi de terasa restaurantului „Horvath” (redenumit „Mureșul” după naționalizare). Lucrările de construcție au început în 1929 conform planurilor realizate de către Max Müller, arhitectul-șef al Budapestei, originar din localitatea Reșița. Clădirea va fi inaugurată în 1934, iar în 1936 se deschide și sala de spectacole, folosită pentru punerea în scenă a pieselor de teatru sau pentru vizionarea proiecțiilor cinematografice. Capacitatea acesteia era de 888 de locuri, număr simbolic reprezentând valoarea unei zile de muncă în trei schimburi. Sala a fost împărțită pe două paliere: parter și balcon,fiind dotată cu fotolii rabatabile, pereții laterali erau placați cu oglinzi de dimensiuni mari, iar pardoseala era prevăzută cu mochetă.

Bibliografie:

Georg Hromadka, Scurtă cronică a Banatului Montan,Editura Friedrich Ebert Stiftung, Bucureşti, 1995.
Nicolae Magiar, Eduard Magiar, Monografia Municipiului Reșița, Grinta, Cluj Napoca, 2019.
Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Caraş-Severin, Camera de comerț și industrie Lugoj. Oficiul Oravița 1930-1950.

Minodora Damian